duminică, 12 februarie 2012

[ISTORIE] 24 decembrie 1989

Sînt un pic  cam pe sărite aceste relatări foto-istorice, recunosc...
Iar calitatea imaginilor...

24 decembrie 1989.

Pe 21 decembrie nu ştiu pe unde am fost pînă la prănz, habar n-am avut ce şi cum. Mai exact am fost în casă şi atît, dactilo probabil ceva. În tramvaiul care mă ducea pe Bd. Muncii spre Întreprinderea de Sticlărie Bucureşti, un coleg (el inginer), tras la faţă, mi-a povestit că e dandana mare în centru. Fusese împreună cu colegi la o manifestaţie - proletarii platformei pronunţau miting, cu accent pe al doilea i - convocată de autorităţile comuniste şi ieşise oarece rebeliune - atîta am apucat să pricep.
În curtea fabricii, de asemenea tensiune. Versiuni diferite.
Cui i-a mai ars de treabă (este drept că al meu job nici nu era foarte dificil...)? Inginerul mecanic Iulian Stein, şeful nostru, mi-a reproşat că am plecat de la locul de muncă, i-am răspuns că de asta îi arde lui, cînd..., dar acum, realizez că avea dreptate, era normal să-şi facă griji chiar suplimentare pe acea viforniţă politică.

Spre seară au început focurile de armă. Ce-o fi? "Se trage la Universitate..." De dus - după muncă, pe la 10 şi ceva p.m. - m-am dus acasă, în blocu-mi de la Piaţa Iancului. Iar răpăieli. Dă-i şi-ascultă Europa Liberă - acelaşi post care în zilele precedente transmisese acel adevărat focos explozibil, înregstrarea împuşcăturilor de la Timişoara, cu glasuri disperate de oameni.

A doua zi, mort-copt nu am mai putut sta fără să merg spre centru.
Bănuiam că voi fi incognito, dar cînd veneam pe actualul Carol dinspre rondul "Izvorul Rece" (stupid redecorat de primarul Onţanu ulterior, cu un Bălcescu sleit de foame şi tunuri de artilerie), am văzut o coloană mare de oameni care venea pe Moşilor, dinspre Obor. Scandări antiCeauşescu. Automat am intrat între ei.

"Venţi cu noi!" şamd. (trebuie neapărat să-mi regăsesc jurnalul acelor zile!). Pînă la Rosetti nu am văzut picior de om de ordine. Doar un cetăţean a fost bruscat de oameni pentru că făcuse nişte poze, de pe trotuarul blocului cel nou Nu ştiu cum s-a sfîrşit, după nici nu ştiu de era în civil ori pur şi simplu un interesat fotografic în sine. De fapt, nu am văzut nici un pozar pînă la căderea lu Ceaşcă. Eu însumi lăsasem aparatul acasă, puteam intui deloc greşit că era crimă mare dacă m-ar fi prins ai Miliţiei cu el - ştiam cum văd ei lucrurile...

Eee, în dreptul Ministerului Agriculturii însă, aproape de ieşirea în intersecţie, cordon de militari cu arme, iar în spate TAB-uri.
Ce să facem, ne-am oprit. Dar au început încercările de convingere din ambele părţi. Noi cu scandări (atenţie: inclusiv "Gorbaciov!") "Păcat, păcat / De sîngele vărsat".
Printre răcani - militari în termen (unul a început să plîngă) se plimba un ofiţer întunecat la mutră., care şoptea probabil de-ale disciplinei. Rafale în aer la un moment dat. Vreo două serii. Nu ne-am mişcat. Eu am stat în rîndul întîi, dar nu m-am dedat la îndrăzneli mai mari, gen vorbit soldaţilor ori ţinut tirade. Aici am văzut prima dată procesiunea îngenuncherii, "Tatăl nostru", respectiv "Deşteaptă-te, române!".
Dacă ţin minte, pe lîngă ziduri se putea circula.

La un moment dat, cordonul s-a dat la o parte. Pupături, aplauze. Ca urmare, ne-am unit cu cei care fuseseră ţinuţi asemănător în loc, dinspre sud. Toată strada era a noastră.
Cineva a arătat caldarîmul proaspăt spălat, pe partea Universităţii, spunînd că ticăloşii au curăţat urmele de sînge de azi noapte.

În dreptul străzii Batiştei, alt cordon, care oprea înaintarea pe strada Cîmpineanu, pe atunci 13 decembrie. Ceva a asemănător ca procesiune şi aici, cu precizarea că locul fiind mai strîmt ponderea principală revenea TAB-urilor, aşa că mi-au căzut ochii pe un locotenente-major conducător al unuia din maşinile de luptă. E interesant să fi participat la un moment istoric, inevitabil doar la o feliuţă, iar ulterior să afli (carte Stoenescu) ce se mişca în paralel...

Cum bulevardul era liber, am mers spre strada Oneşti. Aici, după vreo 20-30 de minute, barajul s-a dat în lături, aşa că am putut năvăli spre Piaţa Palatului. Scandări, idei de guverne, zvonuri.
Eram spre Palatul regal cînd a decolat un elicopter de pe clădirea CC. Nu ştiu cum a intuit lumea aşa iute că e vorba de Ceauşescu fugar şi să te ţii cor de fluierături.
Că veni vorba, scandările la adresa şefului comunist nu erau deloc paşnice...

Nu mai ţin minte dacă s-au ţinut discursuri (oricum demonstranţi au ieşit la balconul de unde cu o zi înainte vorbise Ceaşcă - ampăunte pe care le-am aflat mai tîrziu...). Cert este că am luptat pînă la unu, deoarece la 14.30 trebuia să preiau schimbul la Sticlărie.
Aici toată lumea încîntată.
Parcă s-a ivit un televizor la un moment dat, ori ne-am dus noi în biroul directorului. De fapt, a adus spre seară cineva un aparat de acasă, aşa c-am putut fi la curent.

Cînd s-au pornit focurile, nu ne-a fost prea bine...
Dacă se întorc ăia...? Dacă ne pot împuşca din întuneric, dinspre parc? (aveam unul pe o latură a fabricii). N-am dormit deloc bine acasă, în seara aceea. Numai gînduri negre, că se întorc ai lui Ceauşescu, cu dor de răzbunare pe deasupra (vădit altminteri la Braşov în 87, cu minerii în 77 etc.)


În 23 dimineaţa, din nou în centru. În zona CC, mai exact. Am un film separat - fotografierea devenise o operaţie permisă şi curentă.
Pe 24 idem, de data asta mai în hoinăreală.

La metrou Piaţa Unirii, control călători - căci se pornise aşa ceva, din teama de terorişti.

 Idem, dar la Piaţa Iancului.

 Controlale pe străzi, mai exact pe Calea Moşilor, în preajma cinematografului Mioriţa, pe ambele sensuri. Tramvaiul n-avea treabă.


 O basculantză patrioată. avînd afişat ziarul România liberă.

 Lozinci pe bd. Republicii / Carol, între Moşilor şi Armenească. E posibil ca unele dintre ele să fi apărut în dimineaţa de 22, cele din noaptea anterioară fiind şterse de autorităţi.

 Ne uităm uimiţi la carcasa unei Dacii papuc parcă,turtită şi cu urme de maşină militară (nu mai ştiu de e vorba de tanc sau TAB). Ulterior, am citit în Alex Stoenescu despre maşinăria care a luat-o d-anboulea - în noaptea de 21-22 - peste vreo trei autoturisme parcate ok.

 N-am cropuit nimic din imagine, pentru atmosferă.

 Brad în preajma intersecţiei de la Universitate.

 De toate. Unde mergeau aceia nu camionul, n-am idee. La Televiziune să zicem.


 Un TIR. Scrie pe el: "Jos clanul Ceauşescu!", "Libertate!"


 Sfînta Vineri, în stînga fusese pînă în 1987 biserica cu acest nume. Drum ce porneşte spre depărtare,  fosta Cale Văcăreşti, cu traseu dar şi denumire modificate azi. Cam pe acolo am copilărit.

 Blocul D17 din preajma liceului Iulia Haşdeu. Dacă memorez bine, era un prim afiş al PNŢ, ba nu, al unei formaţiuni cuprinzînd pe Ioan Alexandru şi alţii, care la puţine zile s-a unit cu ţărăniştii.


La slujbă. Parcă pe 23 ne-am dus vizavi la  IMUAB, la depozitul Gărzilor patriotice, şi am luat arme. Am vreo două poze, da-s pe filmul cu înfiinţarea Clubului Alpin Român...
Poza e urîtă, dar am lăsat-o deoarece, pe zăpezile de după 25, se făcea control la poartă. Cum nu era o treabă să te oprească toţi neica-nimeni din 200 în 200 metri, o Dacie n-a oprit, iar colegul sudor Xa tras trei focuri, din fericire pe alături.
Vremuri... M-am speriat că aş fi putut fi eu la trăgaci şi aş fi nimerit... Zic asta pentru că pe moment erai convins că au fugit nişte terorişti...


Cam în clădirea aceea a IMUAB era depozitul de arme al gărzilor patriotice... Un haz al istoriei, ca gărzile înfiinţate de Ceauşescu să păzească regimul care l-a dat jos... Cu vreo patru ani înainte urmărisem, de peste drum (etajul 1 al secţiei noastre de eprubete) cum intră Lider Maximo în clădirea mai înaltă din dreapta, a strungurilor de nu ştiu cîţi metri...
Vecinii de acolo au îndepărtat în fugă o parte din lozinca: "Programul Partidului, programul poporului"


 Era loc şi de rîs. Colegul meu Eugen Martac.

 În atelierul nostru Mecanic, punînd ţara la cale.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu